Dislexia – când cititul devine o provocare, nu un eșec
Irina Belbe – Psiholog Clinician
Pentru mulți copii, cititul nu este un proces natural și fluid, ci o sursă constantă de frustrare. Literele se încurcă, sunetele nu se leagă, iar lectura rămâne lentă și obositoare, chiar și după mult exercițiu.
Dislexia este una dintre cele mai frecvente tulburări de învățare și, în același timp, una dintre cele mai greșit înțelese.
Ce este dislexia
Dislexia este o tulburare specifică de învățare care afectează abilitățile de citire, în special:
-
recunoașterea corectă și rapidă a cuvintelor,
-
asocierea literelor cu sunetele,
-
fluența lecturii,
-
uneori și scrierea corectă.
Dislexia nu este o problemă de inteligență. Mulți copii cu dislexie au un nivel intelectual normal sau peste medie.
Cum se manifestă dislexia la copil
Semnele pot fi observate încă din primii ani de școală:
-
citit lent, cu pauze frecvente
-
confuzii între litere asemănătoare (b–d, p–q, m–n)
-
omisiuni sau inversări de sunete și silabe
-
dificultăți în înțelegerea textului citit
-
efort mare pentru sarcini care implică lectura
De multe ori, copilul „știe” lecția, dar nu reușește să o demonstreze prin citit sau scris.
Impactul emoțional al dislexiei
În lipsa înțelegerii și a sprijinului adecvat, dislexia poate avea consecințe emoționale importante:
-
scăderea stimei de sine
-
anxietate legată de școală
-
evitare a lecturii
-
sentiment de eșec și neputință
Copilul ajunge să creadă că „nu este suficient de bun”, deși dificultatea este una neurocognitivă, nu motivațională.
De ce este importantă evaluarea psihologică
Evaluarea psihologică ajută la:
-
diferențierea dislexiei de alte dificultăți școlare
-
înțelegerea profilului cognitiv al copilului
-
identificarea punctelor forte, nu doar a dificultăților
-
stabilirea direcției de intervenție
Diagnosticul corect aduce claritate și direcție, nu etichete.
Poate fi sprijinit copilul cu dislexie?
Da. Cu intervenție adaptată:
-
copilul poate învăța strategii eficiente de citire
-
se reduce frustrarea și anxietatea
-
se crește încrederea în sine
-
se pot valorifica punctele forte (creativitate, gândire vizuală, raționament)
Dislexia nu dispare, dar poate fi gestionată eficient.
Concluzie
Dislexia nu definește copilul și nu îi limitează potențialul. Ea semnalează doar că procesarea limbajului scris se face diferit și necesită sprijin adaptat.
Cu evaluare corectă și intervenție psihologică, copilul poate învăța să își folosească resursele și să își recapete încrederea.