Anxietatea la copii și adolescenți – semne timpurii
Anxietatea nu apare doar la adulți.
Tot mai mulți copii și adolescenți trăiesc stări intense de neliniște, teamă sau tensiune, pe care adesea nu știu să le exprime în cuvinte.
De multe ori, anxietatea la vârste mici nu arată ca „frică” propriu-zisă, ci se manifestă prin comportament, corp sau dificultăți emoționale aparent inexplicabile.
Cum se manifestă anxietatea la copii?
La copii, anxietatea apare frecvent sub forme indirecte.
Părinții pot observa:
-
dureri de burtă sau de cap fără cauză medicală,
-
plâns frecvent, iritabilitate,
-
dificultăți de somn, coșmaruri,
-
frică excesivă de separare,
-
evitarea unor situații (grădiniță, școală, activități),
-
nevoia constantă de reasigurare,
-
retragere sau, dimpotrivă, agitație crescută.
Copiii anxioși nu „fac mofturi”.
Ei încearcă să facă față unei stări interne copleșitoare.
Cum se manifestă anxietatea la adolescenți?
În adolescență, anxietatea poate fi mai greu de recunoscut, pentru că se confundă adesea cu „specificul vârstei”.
Semne frecvente includ:
-
tensiune constantă, neliniște,
-
iritabilitate sau izbucniri emoționale,
-
evitarea școlii sau scăderea performanței,
-
dificultăți de concentrare,
-
izolare socială,
-
perfecționism excesiv,
-
frică intensă de evaluare sau eșec,
-
simptome fizice (palpitații, amețeli, greață).
Pentru mulți adolescenți, anxietatea se traduce prin:
„Nu sunt suficient”, „O să greșesc”, „Ceva rău urmează să se întâmple.”
De ce apare anxietatea la copii și adolescenți?
Cauzele sunt adesea multiple și interconectate:
-
climat familial tensionat sau imprevizibil,
-
conflicte frecvente între părinți,
-
experiențe de pierdere sau separare,
-
presiune școlară și socială,
-
comparații constante (inclusiv prin social media),
-
lipsa unui spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor,
-
expunerea timpurie la stres sau traumă.
Anxietatea apare atunci când copilul sau adolescentul nu se simte suficient de în siguranță emoțional.
De ce este importantă recunoașterea timpurie?
Anxietatea ignorată nu dispare de la sine.
Nerecunoscută, ea poate duce în timp la:
-
scăderea stimei de sine,
-
dificultăți școlare,
-
probleme de relaționare,
-
tulburări emoționale mai complexe.
Recunoscută la timp, anxietatea este mult mai ușor de gestionat.
Ce pot face părinții?
Primul pas nu este corectarea comportamentului, ci înțelegerea emoției.
Ajută:
-
validarea emoțiilor copilului („Înțeleg că îți este greu”),
-
evitarea minimalizării („Nu ai de ce să te temi”),
-
menținerea unui climat previzibil și sigur,
-
oferirea de timp, ascultare și răbdare.
În unele situații, sprijinul psihologic este esențial pentru a ajuta copilul sau adolescentul să își regleze emoțiile și să își recapete siguranța.
Un mesaj important pentru părinți
Anxietatea nu definește copilul sau adolescentul.
Este un semnal, nu o etichetă.
Cu susținere adecvată, copiii și adolescenții pot învăța să își înțeleagă emoțiile, să le gestioneze și să își construiască echilibrul interior.