Când copilul are o problemă emoțională
O problemă emoțională apare atunci când un copil trăiește emoții intense – teamă, furie, tristețe, rușine –
și nu reușește încă să le înțeleagă, să le exprime sau să le regleze.
Emoțiile care nu pot fi puse în cuvinte se exprimă adesea prin comportament.
Astfel, în spatele retragerii, izbucnirilor, refuzului sau agresivității nu se află „răutate”, ci o suferință care nu a găsit încă un limbaj.
Semne care pot indica o dificultate emoțională
Un copil care se confruntă cu o problemă emoțională poate:
-
evita prietenii sau activitățile sociale,
-
plânge ușor sau se enervează rapid,
-
folosi frecvent expresii precum „nu pot”, „nu are rost”,
-
pierde interesul pentru școală sau pentru activități care înainte îi făceau plăcere,
-
deveni impulsiv sau agresiv,
-
prezenta schimbări bruște de dispoziție.
Aceste semne nu trebuie privite izolat, ci în contextul evoluției copilului și al mediului în care trăiește.
Ce pot face adulții
Rolul adultului nu este de a „corecta” emoția, ci de a o conține și de a o face inteligibilă.
Este util să:
-
asculți copilul fără a judeca sau minimaliza,
-
validezi emoția („Înțeleg că pentru tine este greu acum”),
-
ajuți copilul să se liniștească prin prezență calmă și respirație ghidată,
-
modelezi autoreglarea emoțională prin propriul comportament,
-
apreciezi efortul și procesul, nu doar rezultatul.
Copilul învață să-și gestioneze emoțiile observând cum adultul le gestionează pe ale sale.
Când este indicat ajutorul de specialitate
Este important să se solicite sprijin specializat atunci când:
-
stările de tristețe, furie sau anxietate persistă mai mult de două–trei săptămâni,
-
copilul exprimă frecvent descurajare sau lipsă de speranță,
-
apare o pierdere semnificativă a interesului pentru școală și viața de familie,
-
se observă retragere accentuată sau comportamente de autovătămare.
Intervenția timpurie poate preveni consolidarea dificultăților emoționale.
Concluzie
Comportamentul dificil al unui copil este adesea limbajul unor emoții pe care nu știe încă să le exprime.
Atunci când copilul este înțeles, nu etichetat, apare spațiul necesar pentru reglare, dezvoltare și siguranță emoțională.