Gelozia și atașamentul anxios – de ce iubirea se transformă în teamă

Irina Belbe – Psiholog Clinician

După ce am clarificat ce este gelozia și când devine problematică, este important să înțelegem de unde vine această emoție intensă. În practica clinică, una dintre cele mai frecvente surse ale geloziei persistente este atașamentul anxios.

Gelozia nu apare întâmplător. Ea este adesea modul prin care o persoană încearcă să își regleze frica profundă de pierdere și abandon.

Ce este atașamentul anxios?

Atașamentul anxios este un tipar relațional care se formează, de regulă, în copilărie, în contexte în care apropierea emoțională a fost inconsistentă, imprevizibilă sau condiționată.

Persoanele cu acest tip de atașament au învățat, la nivel emoțional, că:

• iubirea poate fi retrasă

• siguranța relațională nu este stabilă

• apropierea trebuie „păzită”

La vârsta adultă, aceste convingeri se reactivează în relațiile intime.

Cum se manifestă gelozia în atașamentul anxios

În acest tipar, gelozia nu este un simplu disconfort trecător, ci o stare internă persistentă, însoțită de hipervigilență emoțională.

Clinic, pot apărea:

• nevoia constantă de reasigurare

• interpretarea exagerată a unor situații neutre

• teama intensă de a fi înlocuit

• dificultatea de a tolera distanța sau autonomia partenerului

• gânduri repetitive legate de fidelitate și loialitate

Gelozia devine, astfel, un mecanism de supraviețuire emoțională, nu o expresie a iubirii.

De ce gelozia nu liniștește, ci amplifică anxietatea

Deși comportamentele de control sau verificare sunt menite să reducă anxietatea, ele au efectul opus. Pe termen scurt pot aduce o ușoară calmare, dar pe termen lung:

• cresc neîncrederea

• erodează relația

• amplifică sentimentul de nesiguranță

Persoana rămâne captivă într-un cerc vicios: cu cât se teme mai mult de pierdere, cu atât comportamentele sale cresc riscul de distanțare reală.

Diferența dintre iubire și frica de abandon

Un aspect esențial în terapie este diferențierea dintre:

• dorința autentică de apropiere

• nevoia anxioasă de a nu fi părăsit

Iubirea matură permite libertate și autonomie. Atașamentul anxios, în schimb, trăiește apropierea ca fiind fragilă și temporară, ceea ce face ca gelozia să devină omniprezentă.

Rolul terapiei în gelozia asociată atașamentului anxios

În procesul terapeutic, focusul nu este eliminarea geloziei, ci:

• înțelegerea originii ei

• construirea siguranței emoționale interne

• reglarea anxietății relaționale

• dezvoltarea unui sentiment stabil de valoare personală

Pe măsură ce persoana își consolidează siguranța internă, gelozia își pierde din intensitate și frecvență.

Un indicator important

Un semn că gelozia este legată de atașamentul anxios este faptul că:

• apare în majoritatea relațiilor

• persistă chiar și în absența unor motive reale

• este mai intensă atunci când relația devine importantă

Acest lucru confirmă că sursa este internă, nu relațională.

Concluzie

Gelozia asociată atașamentului anxios nu este un defect de caracter și nici o dovadă de iubire excesivă. Este expresia unei frici vechi, care poate fi înțeleasă și reglată în mod sănătos.

Atunci când siguranța emoțională începe să se construiască din interior, relațiile nu mai sunt trăite ca un spațiu al amenințării, ci ca un spațiu al conexiunii reale.