Gelozia și controlul în relații – când frica devine comportament
Irina Belbe – Psiholog Clinician
În relațiile de cuplu, gelozia nu rămâne întotdeauna la nivel de emoție. Atunci când frica de pierdere este intensă și persistentă, ea se poate transforma în comportamente de control, justificabile aparent prin grijă, iubire sau dorința de siguranță. Din perspectivă clinică, însă, controlul nu este o expresie a iubirii, ci un mecanism de reglare a anxietății.
Acest articol explorează modul în care gelozia se transformă în control și ce impact are acest proces asupra relației.
De la emoție la comportament
Gelozia este o emoție. Controlul este un comportament. Diferența dintre ele este esențială din punct de vedere psihologic. În timp ce emoțiile pot fi înțelese, exprimate și reglate, comportamentele au consecințe directe asupra celuilalt. Atunci când gelozia nu este recunoscută și asumată intern, ea tinde să fie „externalizată” sub forma unor acțiuni menite să reducă anxietatea: verificări, interdicții, monitorizare.
Cum arată controlul în relații
Controlul nu apare întotdeauna sub forme evidente sau agresive. În multe cazuri, el este subtil și normalizat în discursul de cuplu.
Clinic, poate lua forme precum:
-
nevoia constantă de a ști unde este partenerul
-
verificarea telefonului, mesajelor sau rețelelor sociale
-
solicitarea de explicații repetate
-
limitarea contactelor sociale „din grijă”
-
interpretarea suspicioasă a comportamentelor neutre
Aceste comportamente sunt adesea justificate prin gelozie, dar în realitate ele urmăresc reducerea unei frici interne intense.
Ce se află în spatele nevoii de control
În spatele controlului se află rareori dorința de putere. Mult mai frecvent, există:
-
frica de abandon
-
nesiguranța emoțională
-
stimă de sine fragilă
-
experiențe relaționale anterioare dureroase
-
tipare de atașament anxios
Controlul devine o încercare de a preveni pierderea, nu o intenție de a răni.
De ce controlul nu oferă siguranță reală
Deși poate reduce temporar anxietatea celui gelos, controlul are efecte negative pe termen mediu și lung:
-
erodează încrederea în relație
-
creează tensiune și resentiment
-
limitează autonomia partenerului
-
produce distanțare emoțională
Relația începe să fie trăită ca un spațiu de supraveghere, nu de siguranță.
Diferența dintre limite și control
Un aspect important în terapie este diferențierea dintre:
-
limite sănătoase, care protejează nevoile personale
-
control, care încearcă să regleze anxietatea prin restrângerea libertății celuilalt
Limitele sunt exprimate clar, respectuos și negociabil. Controlul este rigid, repetitiv și centrat pe reducerea fricii proprii.
Rolul terapiei
În procesul terapeutic, accentul nu este pus pe eliminarea comportamentelor de control în mod forțat, ci pe:
-
identificarea fricii care le alimentează
-
dezvoltarea capacității de autoreglare emoțională
-
consolidarea siguranței interne
-
reconstruirea încrederii relaționale
Pe măsură ce frica este înțeleasă și conținută, nevoia de control scade.
Concluzie
Gelozia devine periculoasă pentru relație nu atunci când este simțită, ci atunci când este transformată în control. Iubirea matură nu supraveghează și nu limitează, ci se bazează pe încredere, responsabilitate emoțională și libertate reciprocă.
Atunci când frica este recunoscută și asumată, comportamentele de control nu mai sunt necesare, iar relația poate redeveni un spațiu al siguranței, nu al tensiunii.